funeralsuits

Bad decisions make good stories

sunt atât de mulţi şi se ascund printre ei ,incât au creat o realitate şi o iau în serios

în concluzie

eventual,numai am nimic în comun cu nimeni.

să servim o ciocolată în cinstea fumului de ţigară ,când tăcerea miroase a cuvinte arse

ajută-mă să înţeleg ce vreau atunci când mă eschivez să mă descalţ intrând în casă. m-au oprit copacii,m-au dezorientat norii,m-a orbit soarele şi m-a inghiţit cerul. nu sunt în siguranţă. ceva ,o forţă avidă încearcă să mă stoarcă ,să mă înhaleze ,să mă descompună .să fiu gata,mereu la pândă ca într-o secvenţă de film documentar unde prada se simte deja urmărită,în aşteptarea lipicioasă de care se lipesc părţi din mine,praf şi ţigări,ca atunci când vă veni timpul cuvenit, să mă ascund,iarăşi, în minţile oamenilor,acolo unde e mult praf şi gunoi,să stau pe vreo amintire să o gâdil sau să mă joc cu vreun gând  sau să mă fac una cu pământul,cu apa,să mângâi peştii ,să fac parte din eternul ciclu: dus -întors, pierdut-regăsit. şi nu am chef de glume, ele te inhibă,te leagă să nu vezi cât de periculos e totul.de ai simţi aşa cum mă las simţită ai fi înţeles că tu eşti periculos,mai ales când visezi.

trebuie să las şi să mă las.

am devenit ceea ce uram cel mai mult în oameni : pisăloagă.nu depun mult efort pentru a scapa de oameni,e destul să mişc un deget şi am ajuns subit la faza terminală a relaţiei. acum sunt în stare să promit,să-mi etalez responsabilitatea,iar apoi să dispar fără să-mi pasă de ceilalţi. îmi calc în picioare propriile principii şi nu mai mizez pe schimbarea de mâine. mi-i ruşine de ceea ce am devenit,adevaratul eu se afla undeva mai departe,în aberațiile viitorului decorat cu subtilităţi evazive,de unică folosinţă.am obosit de la atâta acţiune.doresc imponderabilitate.

era a 3-a zi de când n-am văzut nici un om